Viata mea s- a schimbat cand m-a cumparat ea. Chiar ma gandeam cum de stau pe raft la cat de frumoasa sunt. Alba, din cele mai fine paie de toquilla, cu banda rosie din matase si pene aurii. Toti ma remarcau, ma admirau dar eu imi asteptam stapana. Si a venit. Inalta, diafana, corp de sirena, par lung brunet. A ei am fost de la prima privire. A platit pretul intreg pe mine si nu a cerut discount, era fericita ca m-a gasit. Si normal, sunt o palarie rara. Unica as putea spune. Ce nu stia ea, este ca sunt si magica. Insa, avea sa afle, pentru ca fac parte din Colectia Panama de dama.

M-a tinut totusi in cutie vreo cateva zile, cu motivul ca era prea ocupata sa ma poarte prin oras, ca nu dorea sa aibe grija de mine. Prietenele ei se uitau cu curiozitate la mine, unele invidioase, altele carcotase. 

Ea nu stia ca de fapt se intampla invers. Eu as fi avut grija de ea. As fi protejat-o de soare, i-as fi ascuns privirea de curiosi si as fi facut-o misterioasa sub borul meu larg. Dar, am stat cuminte sa o astept, pana va realiza cu cine are de-a face in ceea ce ma priveste.

In sfarsit a venit vacanta si m-a luat. Nu mai puteam de bucurie! Hai odata pune-ma pe cap! Hai sa vedem lumea impreuna! Cum ma punea peste geanta, cum alunecam in bratele ei sa ma poarte. Cum ma punea pe masa, cum ma lasam purtata de vant sa o fac sa se ridice, sa uite de gandurile ei. Nu am lasat-o in pace pana cand nu m-a pus pe cap. Iar in acel moment, m-am relaxat peste bretonul ei nergu si mi-am intins borul in valuri care au atras toate privirile. A devenit cea mai frumoasa femeie de acolo si toti se uitau la ea. Stia sa ma poarte si eu stiam ca sunt magica! 

Stapana mea nu prea intelegea ce sa faca acum cu toata atentia asta, dar si-a scos o oglida, si cand ne-a privit pe amandoua si-a dat seama ca tot ce trebuie sa faca este sa fie ea. Relax and enjoy, I will do the magic. A prins curaj si a aprins pe buzele ei un ruj corai, peste o rochie alba asortata la o piele bronzata tuci. Mi-a placut si i-am aratat  asta cu o gratie subtila.

 I-am cerut vantului sa ma ridice si sa ma duca la masa lui. Era un anume El in apropiere, un pic prea plin de sine si usor orbit de culori, plictisit de vanatoare. Oricum nu statea bine cu tinta, si el avea nevoie de ajutor. Insa, purta palarie si nu orice fel de palarie. Parea cunoscator.

Acel Montecristi superfino cu banda bleu deschis mi-a facut cu ochiul de cand am intrat, dar l-am ignorat intentionat, o perioada cel putin. Oricum eram singurele palarii panama de acolo si acum aveam chef de dans. Asa ca, hai, sa ne cunostem! Stapana mea a venit dupa mine rusinata, cu parul valvoi si cu rochia in vant. Ochii de sub Montecristi se facusera mari si cautau o replica celebra. Nu a fost nevoie, pentru ca m-am asezat in mana lui si  i-am soptit: nu ma da atat de usor! A inteles, si a scos palaria lui si i-a spus fetei ca au amandoi palarie cu aceeasi coroana, doar ca a lui era trilby. De unde o luase ea? Si uite asa, au inceput sa vorbeasca despre noi, palariile. 

Montecristi imi zice: Hello, baby! De ce ai intarziat atat? – ma asteptam sa fie un arogant. 

Iar cei doi nu doar au vorbit, ci au colindat lumea intreaga sub bagheta noastra magica. Am mers pe plaje exotice, am strabatut strazi pariziene si am admirat apusul pe cele mai inalte stanci.  Ei doi erau fericiti, iar noi doi, Montecristi si cu mine ne vanturam penele mereu sub zambetele lor. 

Tu ce palarie porti?

#hatsarelikemagic