“Wow, ce frumoase sunt! Dar eu nu port pălării, nu-mi stă bine…”

Cam așa arătau primele reacții ale clienților noștri, când am deschis Insula Jos Pălăria, în Mall Promenada. Inevitabil, femei și bărbați, din toate categoriile sociale se plimbau printre rafturi ca printre exponatele unui muzeu, admirau cu ochii umezi de încântare, dar alegeau să plece, cu o tristețe în ochi pentru că nu poartă pălării… credeau că tărie că nu le stă bine, că nu le pun în evidență atuurile.

La aceste prime impresii timide, i-am lăsat în pace, intrând în jocul lor și mai ales acceptându-le convingerile că nu le stă bine, că nu au fața potrivită pentru un asemenea accesoriu deosebit, că au părul cumva, că e geaca, haina, vremea, cățelul și purcelul și orice altă argumentare plauzibilă pentru ei…

Până într-o zi! Când pășește în lăcașul nostru plin de pălării, o femeie superbă. Siluetă fină, maniere aristocratice, mişcări pline de graţie, imaginea perfectă şi completă a feminităţii, o femeie frumoasă conștientă de frumusețea ei. Nu îi voi menționa numele, dar citind acest articol își va aminti cu siguranță momentul.

”Mie nu-mi stă bine cu pălării… am capul prea mare!”

Se apropie doamna noastră elegantă de o pălărie maro camel, cu pene negre de struț și accesorii din catifea. O și vedeam purtând-o la o rochie neagră cu umerii dezgoliți cu aceeași grație cu care analiza și învârtea pălăria în mâinile ei. Și atunci, din spatele rujului într-o nuanță vișiniu închis, doamna mă surprinde complet: ”Mie nu-mi stă bine cu pălării… am capul prea mare!”.

De putine ori am rămas atât de stupefiată așa cum s-a întâmplat atunci. Nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva și să mă ierte Dumnezeu, dacă avea capul mare! Vorbim de o femeie cu adevărat superbă! Cum să creadă așa ceva despre ea, o femeie atât de frumoasă? Era ceva de neacceptat și m-am decis să intervin de această dată!

A fost nevoie doar de acest moment să-mi dau seama de unde izvoreau toate aceste povești: complexe nefondate, prea puțină încredere în noi și în imaginea de sine, convingeri personale care umbreau adevărul! De câte ori nu ne refuzăm mici plăceri de tot felul, pentru nu știu ce motiv creat de noi? Fals până în adâncuri, dar atât de înrădăcinat în credințele noastre încât îl transformăm într-o realitate iluzorie.

”Dacă vă găsesc minim 3 pălării cu care vă stă bine, cumpărați una?”

Și revin la superba mea clientă și o provoc: ”Dacă vă găsesc minim 3 pălării cu care vă stă bine, cumpărați una?”. Mă refuză din voce, dar ochii ei deja mă iubeau. Voia să plece, dar nu prea… mai căuta motive, s-a mai învârtit un pic, s-a studiat în oglindă, m-a testat de câteva ori.. numai că în timpul acesta în care ea ducea lupte conflictuale în interiorul ei, m-am furișat pe lângă ea și i-am potrivit pe cap o pălărie fucsia ! Bor larg, cu o alunecare sofisticată deasupra privirii, coroană masculină cu o atitudine definitorie, accesorizată cu un șnur fin și o fundă în aceeași nuanță, feminitate până la ultimul por. Accentele albastre din accesorii se potriveau cu ochii clientei, borul larg îi scotea buzele în evidență, culoarea fucsia venea ca un compliment peste părul șaten închis, lăsat în valuri pe spate. Din lateral se vedea doar o mică parte din cerceii bine aleși, care te invitau să vezi mai mult, mai aproape….

”A rămas hipnotizată în fața oglinzii!”

A rămas hipnotizată în fața oglinzii și nu-i venea să creadă cât de bine i se potrivea pălăria! Imaginea, ce-i drept, era demențială! Ceva domni prin jur se adunaseră deja și îi tot aruncau zâmbete și priviri admirative.
O las să se admire în toată splendoare ei și caut altceva… o pălărie masculină, cu bor drept ascuțit, coroană mare, înaltă cu prestanță, bandă fermă și simplă, o pălărie atât de masculină, care emana putere prin toții porii. Pe capul clientei mele arăta ca-n filme. “Zoe, fii bărbată!”, spuse ea și zâmbea în continuare la noua ei imagine din oglindă. Atunci și-a lăsat geanta pe scaun,   îi câștigasem încrederea și îi demonstrasem că toate ”poveștile” că nu poartă și că nu îi stă bine, au fost în întregime rodul imaginației ei. Așadar, a început distracția!

“Zoe, fii bărbată!”

Șirul de probe a fost lung, dar după multe râsete, glumițe, poze și dialoguri interesante, clienta noastră a plecat satisfăcută cu 4 pălării superbe. Am trecut cu ea prin toate tipurile de pălării, de la mici cu bor îngust, la fedore în toate culorile, la floppy și cele în stil masculin. Ce-i drept la Insula Jos Pălăria avem peste 80 de modele și oricine își poate găsi pălăria potrivită. Doamna în cauză vine și acum pe la noi și își mai cumpără și alte pălării în pas cu dorințele ei de culoare și modele. Iar când ajungem la penele accesoriu… nebunie!

”Oricine își poate găsi pălăria potrivită!”

În concluzie, nu există un neadevăr mai mare decât “nu-mi stă bine cu pălărie!”. Este doar o convingere falsă, o frică mascată de a nu te face de râs, o lipsă de încredere în sine. Ce gândești de fapt este: ”Ce vor crede ceilalți despre mine? Mă va admira soțul/ mama/ bunica/ prietenii? Mai bine nu risc…”.
Dacă vreți să fim sinceri cu adevărat, credeți că produsele de masă sunt mai potrivite? Cu toate colecțiile lansate de brandurile comerciale pe care le poartă toată lumea, se mulează pe fiecare personalitate în parte, cu adevărat?
Este important să ne cunoaștem și să ne recunoaștem atuurile și trăsaturile unice. Există atâtea tipologii de fețe, stiluri, atitudine, încât nu cred că e corect să nu le apreciem, să nu le evidențiem. Până la urmă, femeile care au făcut istorie sunt cele care au avut curaj să fie ele, unice, altfel decât restul.

”Femeile care au făcut istorie sunt cele care au avut curaj să fie ele, unice, altfel decât restul.”

De atunci mi-am dat seama cât de înlănțuiți suntem în propriile noastre limitări și convingeri, într-o societate care nu mai pune valoare pe autenticitate, ci pe un comportament dictat de aceasta. Nu este vorba despre pălării, este vorba despre mult mai mult decât atât.

Tu ce pălărie porți?